Cine se afla in spatele unui bărbat puternic?!

Se zice ca : " In spatele oricărui bărbat puternic se afla o femeie puternica!" ... Si, se zice, ca acea femeie e soția... Well... Eu vad un picut altfel lucrurile...  As zice ca in spatele oricărui bărbat se afla o femeie puternica si acea femeie este, MAMA...  Mama petrece cu băiatul ei o mare parte din Viata. De la naștere pana la 18 ani si mai mult... In acești ani mama are responsabilitatea de'a descoperi in băiatul ei acea unicitate, ceea pt ce a fost creat si sa'l ajute sa meargă spre ținta... Mama, e acea care încurajează, da aripi, pune in el dragoste de Dumnezeu, dragoste fata de oameni. Mama, i-l încurajează sa muncească si i-l ajuta sa'si descopere abilitatile... Mamele, din păcate, nu'si fac treaba de mame, apoi așteaptă ca sotiile sa facă din băieții lor bărbați in fata cărora își scoate lumea pălăria... 

Acum, scriu pt mine si pt mame de băieți... Haideti sa descoperim in băieții noștri calitatile si sa lucram la ele. Sa le inspiram măreție si dragoste fata de oameni si fata de Dz... Sa le dam Responsabilități corespunzătoare cu vârsta si sa ii lăsam sa învețe din greșeli... Sa încurajăm fiecare pas mititel sau mare si astfel vor deveni bărbați mareti, in spatele cărora se va afla o femeie mareata, care a încurajat, a investit, a postit si s'a rugat pt băiatul ei, si acele femei sa fim noi, mamele... 

Ești perfecta, ești pretioasa...

Iubesc tot ceea ce ești...  Privirea ta pătrunde pana dincolo de suflet si ma imbratiseaza.  E'atât de limpede si curată  m-a duce in prezenta lui Dumnezeu. Ești perfecta, nu e nimic nepotrivit in inimioara ta, care ascunde atâta dragoste pt mine si pt Dz... Dar, va trece timpul, si privirea ta va vorbi pt tine. Dumnezeu va fi Învățătorul tau si privirea ta va reda Viata ta trăită cu El. Viata ta, scrisă de Dumnezeu încă înainte de'a te fi născut. Abia astept sa vad  cum, de mana cu Dumnezeu, vei aduce frumosul si in Viețile altora, nu numai a mea... OH, cât de perfecta si cât de scumpa ești... Si, dacă acum ești așa, îmi imaginez cât de pretioasa vei deveni, treptat, in mâinile creatorului... Procesul va durea uneori, sa nu obosesti...

Cand nu va fi ușor...

Alearga descult prin ploaie, lăsând ploaia sa spele amintirile neplăcute...

Caută sa vezi curcubeul de după ploaie, Înțelegând dragostea lui Dumnezeu pt om...

Urmărește norii si gandeste'te la credinciosia Creatorului...

Lasa'te îmbrățișata de mine, pt ca sunt Reflecția lui Dumnezeu in Viata ta (cel puțin asta îmi doresc sa fiu)...

Neacceptarea lăsa amprente...

Realizez ca de multe ori, astept de la copiii mei atât de mult si fără sa'mi dau seama nu'i accept pt ceea ce sunt... Si, m-a gândesc ca dacă suntem Reflecția lui Dz, oare nu ne accepta El cum suntem?! 

De exemplu, băiatul meu, de 8 ani, nu va vorbi prea mult, va gândi, va sta sa urmărească cum creste planta, sau va caută sa înțeleagă cum e construită mașina... Dar, eu, cât de mult sa vrea ca el sa fie ca ceilalți copiii, care îți povestesc, îți vorbesc si nu te saturi sa vb cu ei... Si, aici Dz m-a învață acceptarea... Albert, fiul meu, e altfel. El nu Iubește sa vb in fata, dar își are propria opinie. Nu'i place sa fie in centrul atentiei, dar cu prietenii e mereu lider, pt ca știe ce vrea, știe sa respecte...

M-a gândesc ca dacă as fi acceptat felul lui de'a fi, mai devreme, era sa nu regretat acum, pt ca neacceptarea lăsa amprente si băiatul, uneori nu face unele lucruri, din teama ca nu va fi acceptat...

Dragele mele mămici, haideti sa ne acceptam copiii pt ceea ce sunt. Nu tre sa cerem de la ei, sa fie ca vecinul sau ca fratele mai mare... Dz ne'a creat unic, pe fiecare, pt un scop măreț... 

Sa ne acceptam copiii, si sa'i ajutam sa devina mai buni, si sa dezvolte calitatile pe care le au, chiar dacă sunt diferite...

Copiii, nu ne aparțin noua...

Fiind mama a doi copii, sunt mai mereu acasă cu ei, m-a gândesc ca fac atât de puțin si ca am fost creată pt mai mult. Mai si muncesc, dar parca as vrea sa schimb o participa din lume, sa fac ceva ce aduce valoare...

Nu știu cum voi, dar eu am crescut intr'o familie unde mereu trebuia sa faci ceva inafara familie ca sa simți ca faci ceva pt Dz si asta  îmi sta in minte, chiar dacă înțeleg ca nu e neaparat așa...

Odată ce ne căsătorim si avem copii, familia e terenul de lucru, aici Dz ne Dăruiește persoane prin care vrea sa lucreze, sa schimbe lumea, si datoria noastră e sa ii învățăm, sa'i îndrumam si sa le arătăm spre Hristos, ajuntandu'i sa înțeleagă pt ce au fost creati...

Copiii nu ne'au fost dați numai ca sa ne facă Viata frumoasa. Ei nu ne aparțin noua, ei sunt in Viata noastră pt puțin. Datoria noastră e sa'i pregătim pt eternitate, care începe aici pe pământ...

Scriind, scriu pt mine, in primul rând, sa'mi reamintesc ca job'ul cel mai important pe care i-l am lucrând mana in mana cu Dz,  e sa'mi cresc copiii si sa'mi respect soțul... 

Scriu si pt voi, mamele, care faceți atât de mult pt copilașii vostri, si îmi doresc sa nu puneți vreodată la îndoiala faptul ca creșteri oameni de care are nevoie Dz, pt a schimba lumea...

Noi, de multe ori, suntem răspunsul la rugăciunile noastre...

Cum sa ne rugam pt copiii noștri? Ce sa cerem de la Dz pt ei, inafara de protecție si intelepciune. Rugăciunile cum ar fi; doamne fii cu copilul azi la școala nu fac mare diferența pt ca Dz e cu ei, chiar dacă nu ne rugam. 

Am câteva fraze pe care le rostesc mereu peste copilașii mei si vreau sa le împărtășești cu voi:

Dumnezeul meu, protejează mintea, inima si corpul lui Albert ca in ele sa nu între nimica rău.

Ajuta'l sa'si facă prieteni buni, care te iubesc pe tine, care fac bine si protejeaza'l de cei care l'ar influența negativ.

Ajuta'l sa fie primul la ascultare.

Ajuta'l sa vadă ceea ce vezi tu. Foloseste'te de mâinile lui ca sa ajutepe cineva... 

Pune in ei dragoste fata de tine si fata de oameni.

Fă că Viata lor sa fie o plăcere si bucurie pt tine si pt oameni.

Vorbeste'le, chiar daca's mici.

 Rugăciunile pt ei nu fac ca Responsabilitățile mele ca si mama sa dispară, dimpotrivă odată ce m-a rog pt ei, ca Sa'L audă pe Dz, m-a pun cu ei si Dz le vorbește prin mine(dar nu numai). Si așa mai departe... 

Noi mamele suntem de multe ori răspunsul la rugăciunile noastre...

Sa ne rugam pt piticii noștri...

Observ in Viata mea multe mame, care se roagă atât de mult pt copiii lor care sunt in perioada adolescentei si care fac ce le convine si cum le convine. Ele Postesc, se roagă, plâng si m-a gândesc dacă s'o fi rugat așa când copiii lor erau încă mici si nu puteau sa facă deosebire dintre bine si rău. 

Oare nu ne'ar fi copiii altfel dacă ne'am ruga si dacă am posti pt ei de cum i'am luat prima data in brate?! Rugăndu'ne am capătă acea intelepciune de a'i învață cum sa trăiască atunci când ajung mari. 

Noi, obișnuim sa ne rugam când suntem fata in fata cu problema nebagand de seama ca rugăciunea ar elimina pe unele...

E nevoie de post si rugăciune pt copiii noștri. M-a gândesc ca o zi in luna, ar trebui de pus de'oparte pt ei. Sa stam in rugăciune si post, cerând intelepciune pt noi, ca si mame, si pt ei, s'o primească.

Noi, mămicile tinere, nu le știm pe toate si, oricât am citi, tot ajungem in situații când habar n'avem cum sa vb si ce sa zicem. Mi s'a întâmplat de multe ori așa, si cea mai buna cale de ieșire e rugăciunea. Ii zic lui Dz in rugăciune ca nu știu cum sa vorbesc si ce sa vorbesc, si, ca de obicei, Dz nu ezita sa răspundă. Îmi răspunde printr'un mesaj, printr'o carte, pe care am luat'o in mana, sau pur si simplu Duhul Sfânt m-a îndruma, in inima mea...

Sa nu neglijăm rugăciunea... Sa ne rugam pt piticii noștri, sa postim pt ei, sa ne punem mâinile peste ei si sa'i binecuvantam...

Amprente pe foi, nu numai pe inimi...

Buna, m-a numesc Olga, sunt mama a doi copii care îmi fac Viata Plina de culoare si am decis sa scriu ce am învățat si ce învăț de la ei si de la cei mai mari si mai intelepti.

Acum 8 ani, când mi s'a născut primul copil, Albert, am început sa țin un jurnal, scriind cele mai frumoase si importante momente. Azi, insa, trecând prin TARGET, am dar de un jurnal, "Mom's one line a day". L'am cumpărat sa scriu despre fetița mea, care acum are 6 luni.  Îmi place, pt ca poți sa scrii doar o fraza, atât,(ca pe tweeter :) ) si cum suntem ocupate, si nu avem timp de scris mult mi se pare perfect... Mi se mai pare o ideie buna sa scriem si rugăciunile noapte pt ei in fiecare zi, sa înțeleagă, si ei, când cresc mari, cât de mare importantă are rugăciunea si ca e ascultata...

I'l recomand, pt tinerele mămici si pt cele, care vor sa lase amprente pe foi, nu numai pe inimile copiilor...

Numai bine, pt data viitoare