Sa ne rugam pt piticii noștri...

Observ in Viata mea multe mame, care se roagă atât de mult pt copiii lor care sunt in perioada adolescentei si care fac ce le convine si cum le convine. Ele Postesc, se roagă, plâng si m-a gândesc dacă s'o fi rugat așa când copiii lor erau încă mici si nu puteau sa facă deosebire dintre bine si rău. 

Oare nu ne'ar fi copiii altfel dacă ne'am ruga si dacă am posti pt ei de cum i'am luat prima data in brate?! Rugăndu'ne am capătă acea intelepciune de a'i învață cum sa trăiască atunci când ajung mari. 

Noi, obișnuim sa ne rugam când suntem fata in fata cu problema nebagand de seama ca rugăciunea ar elimina pe unele...

E nevoie de post si rugăciune pt copiii noștri. M-a gândesc ca o zi in luna, ar trebui de pus de'oparte pt ei. Sa stam in rugăciune si post, cerând intelepciune pt noi, ca si mame, si pt ei, s'o primească.

Noi, mămicile tinere, nu le știm pe toate si, oricât am citi, tot ajungem in situații când habar n'avem cum sa vb si ce sa zicem. Mi s'a întâmplat de multe ori așa, si cea mai buna cale de ieșire e rugăciunea. Ii zic lui Dz in rugăciune ca nu știu cum sa vorbesc si ce sa vorbesc, si, ca de obicei, Dz nu ezita sa răspundă. Îmi răspunde printr'un mesaj, printr'o carte, pe care am luat'o in mana, sau pur si simplu Duhul Sfânt m-a îndruma, in inima mea...

Sa nu neglijăm rugăciunea... Sa ne rugam pt piticii noștri, sa postim pt ei, sa ne punem mâinile peste ei si sa'i binecuvantam...