Copiii, nu ne aparțin noua...

Fiind mama a doi copii, sunt mai mereu acasă cu ei, m-a gândesc ca fac atât de puțin si ca am fost creată pt mai mult. Mai si muncesc, dar parca as vrea sa schimb o participa din lume, sa fac ceva ce aduce valoare...

Nu știu cum voi, dar eu am crescut intr'o familie unde mereu trebuia sa faci ceva inafara familie ca sa simți ca faci ceva pt Dz si asta  îmi sta in minte, chiar dacă înțeleg ca nu e neaparat așa...

Odată ce ne căsătorim si avem copii, familia e terenul de lucru, aici Dz ne Dăruiește persoane prin care vrea sa lucreze, sa schimbe lumea, si datoria noastră e sa ii învățăm, sa'i îndrumam si sa le arătăm spre Hristos, ajuntandu'i sa înțeleagă pt ce au fost creati...

Copiii nu ne'au fost dați numai ca sa ne facă Viata frumoasa. Ei nu ne aparțin noua, ei sunt in Viata noastră pt puțin. Datoria noastră e sa'i pregătim pt eternitate, care începe aici pe pământ...

Scriind, scriu pt mine, in primul rând, sa'mi reamintesc ca job'ul cel mai important pe care i-l am lucrând mana in mana cu Dz,  e sa'mi cresc copiii si sa'mi respect soțul... 

Scriu si pt voi, mamele, care faceți atât de mult pt copilașii vostri, si îmi doresc sa nu puneți vreodată la îndoiala faptul ca creșteri oameni de care are nevoie Dz, pt a schimba lumea...