Cine se afla in spatele unui bărbat puternic?!

Se zice ca : " In spatele oricărui bărbat puternic se afla o femeie puternica!" ... Si, se zice, ca acea femeie e soția... Well... Eu vad un picut altfel lucrurile...  As zice ca in spatele oricărui bărbat se afla o femeie puternica si acea femeie este, MAMA...  Mama petrece cu băiatul ei o mare parte din Viata. De la naștere pana la 18 ani si mai mult... In acești ani mama are responsabilitatea de'a descoperi in băiatul ei acea unicitate, ceea pt ce a fost creat si sa'l ajute sa meargă spre ținta... Mama, e acea care încurajează, da aripi, pune in el dragoste de Dumnezeu, dragoste fata de oameni. Mama, i-l încurajează sa muncească si i-l ajuta sa'si descopere abilitatile... Mamele, din păcate, nu'si fac treaba de mame, apoi așteaptă ca sotiile sa facă din băieții lor bărbați in fata cărora își scoate lumea pălăria... 

Acum, scriu pt mine si pt mame de băieți... Haideti sa descoperim in băieții noștri calitatile si sa lucram la ele. Sa le inspiram măreție si dragoste fata de oameni si fata de Dz... Sa le dam Responsabilități corespunzătoare cu vârsta si sa ii lăsam sa învețe din greșeli... Sa încurajăm fiecare pas mititel sau mare si astfel vor deveni bărbați mareti, in spatele cărora se va afla o femeie mareata, care a încurajat, a investit, a postit si s'a rugat pt băiatul ei, si acele femei sa fim noi, mamele... 

Ești perfecta, ești pretioasa...

Iubesc tot ceea ce ești...  Privirea ta pătrunde pana dincolo de suflet si ma imbratiseaza.  E'atât de limpede si curată  m-a duce in prezenta lui Dumnezeu. Ești perfecta, nu e nimic nepotrivit in inimioara ta, care ascunde atâta dragoste pt mine si pt Dz... Dar, va trece timpul, si privirea ta va vorbi pt tine. Dumnezeu va fi Învățătorul tau si privirea ta va reda Viata ta trăită cu El. Viata ta, scrisă de Dumnezeu încă înainte de'a te fi născut. Abia astept sa vad  cum, de mana cu Dumnezeu, vei aduce frumosul si in Viețile altora, nu numai a mea... OH, cât de perfecta si cât de scumpa ești... Si, dacă acum ești așa, îmi imaginez cât de pretioasa vei deveni, treptat, in mâinile creatorului... Procesul va durea uneori, sa nu obosesti...

Cand nu va fi ușor...

Alearga descult prin ploaie, lăsând ploaia sa spele amintirile neplăcute...

Caută sa vezi curcubeul de după ploaie, Înțelegând dragostea lui Dumnezeu pt om...

Urmărește norii si gandeste'te la credinciosia Creatorului...

Lasa'te îmbrățișata de mine, pt ca sunt Reflecția lui Dumnezeu in Viata ta (cel puțin asta îmi doresc sa fiu)...

Neacceptarea lăsa amprente...

Realizez ca de multe ori, astept de la copiii mei atât de mult si fără sa'mi dau seama nu'i accept pt ceea ce sunt... Si, m-a gândesc ca dacă suntem Reflecția lui Dz, oare nu ne accepta El cum suntem?! 

De exemplu, băiatul meu, de 8 ani, nu va vorbi prea mult, va gândi, va sta sa urmărească cum creste planta, sau va caută sa înțeleagă cum e construită mașina... Dar, eu, cât de mult sa vrea ca el sa fie ca ceilalți copiii, care îți povestesc, îți vorbesc si nu te saturi sa vb cu ei... Si, aici Dz m-a învață acceptarea... Albert, fiul meu, e altfel. El nu Iubește sa vb in fata, dar își are propria opinie. Nu'i place sa fie in centrul atentiei, dar cu prietenii e mereu lider, pt ca știe ce vrea, știe sa respecte...

M-a gândesc ca dacă as fi acceptat felul lui de'a fi, mai devreme, era sa nu regretat acum, pt ca neacceptarea lăsa amprente si băiatul, uneori nu face unele lucruri, din teama ca nu va fi acceptat...

Dragele mele mămici, haideti sa ne acceptam copiii pt ceea ce sunt. Nu tre sa cerem de la ei, sa fie ca vecinul sau ca fratele mai mare... Dz ne'a creat unic, pe fiecare, pt un scop măreț... 

Sa ne acceptam copiii, si sa'i ajutam sa devina mai buni, si sa dezvolte calitatile pe care le au, chiar dacă sunt diferite...