Tuesday, 20 October 2015

Țin viitorul de mana...

Țin viitorul de mana in fiecare zi. Te-ntrebi cum e posibil?! Dacă ești mămica si tu ai viitorul lângă tine, in casa ta. Copiii nostri sunt viitorul. Ce investim in ei, cum ii instruim așa va fi viitorul nostru, viitorul bisericii noastre si viitorul tării noastre. 
Trăim in prezent, dar viitorul e cea mai mare responsabilitate pe care nea dat-o Dumnezeu. De ce, atunci, luam așa de ușor responsabilitatea de'a fi mămici. De ce trec zilele fara sa investim in viitor. De ce trec saptamâni fara sa ne instruim copiii. De ce așteptam ca, copilașii sa ne greșească ca sa ii învățam cum e corect? 

Ți-ai ținut azi viitorul de mana, mămico. I-ai pus pe masa micul dejun, dar i-ai pus ceva si in inima?! I-ai zis ceva de Dumnezeu azi? Te-ai rugat împreuna cu el si pentru el înainte de-a ieși din casa?!

Fii cu ochii pe viitor. Viitorul începe in prezent...

Monday, 19 October 2015

Copiii si cadourile...

Mai e putin si ne vin sărbătorile de Crăciun. Portocale, pomi de Crăciun, globuri, luminițe, zăpada, dor de acasă si, bineînțeles cadouri. De obicei, copiii multumesc parinților, fraților, buneilor si intuziasmati, nu-și dau seama ca tot ce au primit e cu adevărat valoros, nu pentru ca e ceva scump, dar pentru ca cineva a ales sa dăruiască ceea ce putea sa cheltuie pentru sine. 

Le-am zis copiilor și-o sa le reamintesc mereu, ca de fiecare data cand se joaca cu jucăriile dăruite sa se roage pentru cei de la care au primit cadoul. Va dați seama câte binecuvântări ii așteaptă pe cei ce dăruiesc copiilor nostri, in familia mea si a ta, dacă vei învață copiii nu numai sa zică multumesc, dar sa se si roage?!

Wednesday, 14 October 2015

Cartoful care " vorbește" !

Mi se întâmpla de multe ori, ca atunci cand curat cartofi sa dau de unul in forma de inima, il spăl si-l păstrez pe masa pana imi vine Albert de la școala, ca să-i arat si sa-i zic despre dragostea lui Dumnezeu pt noi, ca pana si in pungile cu cartofi se vede evidenta. Am făcut asta de câteva ori, si acum, cand ma vede curățând cartofi ma întreaba de -am dat de cartofi in forma de inima...

Nu e suficient sa ne învățam copiii bunele maniere, cum sa se poarte sau cum sa vorbească si cand. Noi, ca si mame care il cunoaștem pe Dumnezeu, avem o mai mare responsabilitate, de ai învață despre Hristos. Am întâlnit copii respectuoși si in familiile care nu-l cunosc pe Dumnezeu, dar scopul nostru ar trebui sa fie mult mai mare, sa le arătam copiiilor bunele maniere, citând cuvântul lui Dumnezeu, vorbind despre Dumnezeu, chiar cu copiii de o luna, un an, doi ani, mereu cand avem posibilitatea. 

Bunele maniere fara al prezenta pe Dumnezeu, are  să-i ajute pe copiii sa aibă un loc de munca, prieteni, dar nu si o relație cu Dumnezeu. 

Dumnezeu a cerut parinților sa vorbească despre El cu copiii lor mereu, acasă, pe strada, la joaca... Cu copiii mici, cand vedem toamna frumoasa, cerul albastru, iarba verde, sa le zicem ca Dumnezeu a creat totul atât de perfect. Cu, copiii mai mari, sa le zicem ce am putea învață de la un copac, de la o frunza, de la o floare... Dumnezeu e peste tot si avem ce vorbi despre El, oricând, numai sa intenționăm sa facem asta.

Asa ca, cand ieșim cu copiii in parc, ieșim nu numai pentru fun, ieșim sa le vorbim despre Dumnezeu. Asat nu înseamnă ca le ținem lecții, discursuri lungi si plictisitoare. Sa arătam spre bunătatea lui Dumnezeu, cand e soare, si spre dragostea Lui cand ne ploua, făcând sa crească plantele. 

Ma rog sa fim acele mame, care ne învățam copii despre Dumnezeu si pe lângă asta si bunele maniere...

Va las in mâinile Creatorului... Sa le vorbim azi despre Dumnezeu mai mult decat ieri...