Oglinda si kilogramele in plus.

Avem cu toții o oglinda care ne pune fata in fata cu noi înșine. 

Oglinda care, are o singura menire, sa ne pună  in fata cu realitatea. Kilograme in plus sau kilograme scăzute, riduri si cicatrice.

Ne uitam des in oglinda, in special, noi femeile. Încercam sa evidențiem frumosul si sa ascundem ceea ce nu ne convine la noi...

Dar, mai e o oglinda, pe care o folosit rar, sau uneori, si-atunci pe fuga. Mai e o oglinda care ne pune fata in fata cu ceea ce e dincolo de ceea ce se vede. Riduri, kilograme in plus, si cicatrice in sufletele noastre.

Oglinda aceasta nu minte si nu exagerează. Oglinda, este cuvântul lui Dumnezeu. 

Oglinda, care ne-arata kilogramele in plus pe care le purtam in inimile noastre, in sufletele noastre. Lucruri care s-au întâmplat mai demult, dar care încă dor. Oameni care ne-au greșit, si pe care nu i-am iertat. Kilogramele in plus ne sunt lucrurile de care ne îngrijoram, si pe care doar Dumnezeu le poate schimba. 

Oglinda ne zice ca trebuie sa slabim dacă vrem un suflet sănătos, si tot ea ne învață cum.

Rugăciunea, e o calea de-a scapă de-acele kilograme. Imediat ce ne rugam sufletul e gata sa cucerească acele înălțimi pe care viata ni le pune înainte. 

Ai obosit de kilogramele in plus?! Fati timp sa te uiți in oglinda. Cuvântul lui Dumnezeu ne arata ce purtam in sufletele noastre si la ce trebuie sa renunțam.

Ce dăruim de Crăciun?!

  La început de an școlar, in Septembrie mi-am făcut timp sa scriu un mesaj învățătorului lui Albert, fiul meu de 10 ani. I-am scris de fapt o rugăciune, rugăciunea mea pentru el la început de an, sa fie binecuvântat cu chibzuința si răbdare. Sa ii fie binecuvantata familia si cei dragi si etc.

  Va zic, nu sa ma laud, dar pentru a va motiva sa faceți si voi la fel. Nu ne costa nimic, dar acel mesaj de rugăciune poate schimba viața învățătorului si ii poate aduce bucuria ca, cu adevărat noua, mamelor, ne pasa si ne rugam pentru ei. 

  Acum ca ne vin sărbătorile, sa nu uitam de cei ce își petrec o buna parte din zi investind in copilașii nostri. Un mesaj cu cuvinte din inima, o rugăciune de binecuvântare si mulțumire pe lângă o cutie cu ciocolate ii va ajuta sa vadă cât de mult valorează ceea ce fac ei pentru noi! 

Țin viitorul de mana...

Țin viitorul de mana in fiecare zi. Te-ntrebi cum e posibil?! Dacă ești mămica si tu ai viitorul lângă tine, in casa ta. Copiii nostri sunt viitorul. Ce investim in ei, cum ii instruim așa va fi viitorul nostru, viitorul bisericii noastre si viitorul tării noastre. 

Trăim in prezent, dar viitorul e cea mai mare responsabilitate pe care nea dat-o Dumnezeu. De ce, atunci, luam așa de ușor responsabilitatea de'a fi mămici. De ce trec zilele fara sa investim in viitor. De ce trec saptamâni fara sa ne instruim copiii. De ce așteptam ca, copilașii sa ne greșească ca sa ii învățam cum e corect? 

Ți-ai ținut azi viitorul de mana, mămico. I-ai pus pe masa micul dejun, dar i-ai pus ceva si in inima?! I-ai zis ceva de Dumnezeu azi? Te-ai rugat împreuna cu el si pentru el înainte de-a ieși din casa?!

Fii cu ochii pe viitor. Viitorul începe in prezent...

Copiii si cadourile...

Mai e putin si ne vin sărbătorile de Crăciun. Portocale, pomi de Crăciun, globuri, luminițe, zăpada, dor de acasă si, bineînțeles cadouri. De obicei, copiii multumesc parinților, fraților, buneilor si intuziasmati, nu-și dau seama ca tot ce au primit e cu adevărat valoros, nu pentru ca e ceva scump, dar pentru ca cineva a ales sa dăruiască ceea ce putea sa cheltuie pentru sine. 

Le-am zis copiilor și-o sa le reamintesc mereu, ca de fiecare data cand se joaca cu jucăriile dăruite sa se roage pentru cei de la care au primit cadoul. Va dați seama câte binecuvântări ii așteaptă pe cei ce dăruiesc copiilor nostri, in familia mea si a ta, dacă vei învață copiii nu numai sa zică multumesc, dar sa se si roage?!

Cartoful care " vorbește" !

Mi se întâmpla de multe ori, ca atunci cand curat cartofi sa dau de unul in forma de inima, il spăl si-l păstrez pe masa pana imi vine Albert de la școala, ca să-i arat si sa-i zic despre dragostea lui Dumnezeu pt noi, ca pana si in pungile cu cartofi se vede evidenta. Am făcut asta de câteva ori, si acum, cand ma vede curățând cartofi ma întreaba de -am dat de cartofi in forma de inima...

Nu e suficient sa ne învățam copiii bunele maniere, cum sa se poarte sau cum sa vorbească si cand. Noi, ca si mame care il cunoaștem pe Dumnezeu, avem o mai mare responsabilitate, de ai învață despre Hristos. Am întâlnit copii respectuoși si in familiile care nu-l cunosc pe Dumnezeu, dar scopul nostru ar trebui sa fie mult mai mare, sa le arătam copiiilor bunele maniere, citând cuvântul lui Dumnezeu, vorbind despre Dumnezeu, chiar cu copiii de o luna, un an, doi ani, mereu cand avem posibilitatea. 

Bunele maniere fara al prezenta pe Dumnezeu, are  să-i ajute pe copiii sa aibă un loc de munca, prieteni, dar nu si o relație cu Dumnezeu. 

Dumnezeu a cerut parinților sa vorbească despre El cu copiii lor mereu, acasă, pe strada, la joaca... Cu copiii mici, cand vedem toamna frumoasa, cerul albastru, iarba verde, sa le zicem ca Dumnezeu a creat totul atât de perfect. Cu, copiii mai mari, sa le zicem ce am putea învață de la un copac, de la o frunza, de la o floare... Dumnezeu e peste tot si avem ce vorbi despre El, oricând, numai sa intenționăm sa facem asta.

Asa ca, cand ieșim cu copiii in parc, ieșim nu numai pentru fun, ieșim sa le vorbim despre Dumnezeu. Asat nu înseamnă ca le ținem lecții, discursuri lungi si plictisitoare. Sa arătam spre bunătatea lui Dumnezeu, cand e soare, si spre dragostea Lui cand ne ploua, făcând sa crească plantele. 

Ma rog sa fim acele mame, care ne învățam copii despre Dumnezeu si pe lângă asta si bunele maniere...

Va las in mâinile Creatorului... Sa le vorbim azi despre Dumnezeu mai mult decat ieri...

Esti o mama perfecta?!

Nu sunt si nici nu vreau sa fiu mama perfecta. 

Vreau sa fiu o mama buna, mai buna decât ieri, sa nu dau impresia ca nu gresesc, dar sa fiu transparentă. Greșind, sa le zic copiilor ca am nevoie de un salvator, care este Isus Hristos, si El e singurul care ne face mai buni.

Vreau să-mi iubesc copiii mult, dar nu imi arat dragostea dându-le lucruri, ca nu cumva sa creadă ca ei merita totul.

Vreau sa pun copiilor pe masa mâncare gustoasa mereu, dar intenționat, sunt zile cand nu avem salam si tot ce le dorește inima in frigider, pentru ca, nu cumva sa trateze pe cei lipsiți cu dispreț...

Vreau sa le cumpăr tot ce imi cer, dar ii invat sa ceara ceea ce vor, întâi de la Dumnezeu, in rugăciune, apoi sa ceara de la mine, si, doar atunci se pune întrebarea dacă cumpăram sau nu. Fac asta, ca sa înțeleagă ca de la Dumnezeu vine totul si ca rugăciunea are putere.

Vreau să-mi îmbrac copiii frumos, dar nu le cumpăr haine scumpe, fițoase, ca sa nu cumva sa ajungă sa prețuiască exteriorul mai mult decât ceea ce e valoros, sufletul cuiva.

Vreau sa știți si voi, ca nu-s perfecta, ca ma agit des cand sunt întrerupta, ca răspund aspru cand sunt întrebata de câteva ori același lucru... Nu sunt perfecta si tu, semeni cu mine aici. Știu ca ești o mama buna, iubitoare, grijulie, care poate se simte ca si mine, uneori, departe de perfect, dar ceea ce e important e ca azi sa fim mai bune mame decât ieri. Știu ca ma repet zicând asta, dar oare nu asta cere Dumnezeu de la noi?! Sa fim azi mai asemena Lui, mai mult decât cum eram ieri?!

Va las in brațele copilașilor vostri si va doresc o zi frumoasa...

Gloantele țintite spre bărbat, ranesc copiii...

Uneori, cuvintele ne sunt gloanțele pe care le tintim spre sotii nostri, ii răneste pe ei, dar omoară pe copiii nostri. Cum vorbim cu sotii nostri, cum ii privim, si ce le zicem, ne rănește soțul, dar mai mult suferă copiii. 

Cand m-am căsătorit credeam ca trebuie sa vorbesc tot ceea ce gândesc si tot ceea ce simt, explicând asta ca fiind sinceritate, dar vai ce m-am înșelat. Si, imi pare nespus de rau, ca am rănit de-atâta ori bărbatul de lângă mine. 

Ma bucur, totuși, ca nu am continuat sa fac asta avand copiii.

Cum afectează cuvintele nostre copilașii pe care ni i-a dăruit Dumnezeu?! 

Cand zici soțului ca nu-i bun de nimic, ca nu ii pasa, ca nu gândește, ca nu e priceput...! :)

1. Băiețelul tau, fiind si el bărbat, se vede bun de nimic.

2. Băiatul începe sa creadă ca așa trebuie sa se comporte o femeie cu un bărbat, si își va alege așa o soție, fara sa intenționeze asta.

3. Fetița ta, va copia tot ce zici si va avea aceiași atitudine fata de tatăl ei si fata de viitorul soț.

4. Fetița, crescând va subaprecia bărbații, si se va crede superioară soțului, necinstindu-l.

Am obosit de filme, reclame, care arata spre bărbați ca fiind niște neciopliți, nepricepuți, prosti si iresponsabili. Bărbații sunt lideri, calculați, raționali, muncitori si iubitori, si-ar da viața pentru familiile lor. Haideti să-i prețuim la justa valoare, sa le vb cu respect, sa ii lăsam sa ia decizii, sa le dam de înțeles ca iubim tot ce înseamnă bărbăție si sa nu căutam sa ii schimbam... Si, doar atunci copiii vor avea o imagine buna de sine si își vor iubi si cinsti partenerii...